Europa continuă să utilizeze gaze rusești, deși sub alte etichete

În ciuda eforturilor Comisiei Europene de a reduce dependența de gazele rusești, mai multe state membre continuă să le importe, dar sub alte denumiri. Prin intermediul unor țări terțe, cum ar fi Turcia sau Slovacia, gazul rusesc este „spălat” și vândut ca provenind din alte surse.

România, între autonomie și importuri limitate

România se bucură de o producție internă semnificativă de gaze, care acoperă aproape integral necesarul anual. Doar în perioadele de consum extrem, cum ar fi iernile geroase, sunt necesare importuri suplimentare. În plus, odată cu exploatarea zăcământului Neptun Deep din Marea Neagă, România va deveni exportator net de gaze începând din 2027.

În ultimii ani, importurile directe din Rusia au fost marginale, iar din 2022 au fost întrerupte oficial. Totuși, există suspiciuni că unele cantități de gaze importate prin Bulgaria și Turcia ar putea proveni de fapt din Rusia, deoarece Turcia etichetează toate gazele exportate drept „turcești”, indiferent de originea lor.

Austria, dependența persistentă de Rusia

Austria rămâne una dintre țările europene cu cea mai mare dependență de gazele rusești, care încă reprezintă peste 80% din consumul intern. Deși guvernul a anunțat măsuri pentru diversificarea surselor, contractele pe termen lung cu Gazprom, valabile până în 2040, mențin legătura cu Rusia.

OMV, principalul furnizor de energie din Austria, a declarat că poate alimenta clienții cu gaze non-rusești, dar clauzele contractuale „take or pay” îl obligă să plătească pentru cantitățile convenite, chiar dacă nu le utilizează.

Cehia și Bulgaria, între diversificare și artificii contabile

Republica Cehă a redus drastic importurile directe din Rusia, dar gazele rusești continuă să intre în țară prin intermediul Slovaciei. Pe de altă parte, Bulgaria a înregistrat o scădere bruscă a importurilor directe din Rusia, însă există indicii că acestea sunt înlocuite cu gaze „turkmen” sau „turcești”, care ar putea fi de fapt de origine rusă.

Italia, între promisiuni și realitate

Italia a reușit să reducă dependența de gazele rusești de la 40% în 2021 la 19% în 2022, prin importuri din Algeria, Azerbaidjan și Statele Unite. Totuși, există suspiciuni că o parte din GNL achiziționat pe piața spot ar putea proveni indirect din Rusia.

Concluzie: Europa încă nu a rupt complet legătura cu gazul rusesc

Deși Uniunea Europeană a promis să renunțe la gazele rusești până în 2027, practica arată că multe state încă le utilizează, dar prin scheme care mascază originea reală. Diversificarea surselor și investițiile în infrastructură rămân esențiale pentru a reduce această dependență.